Deficitul de atenție

causes-of-adhd-400x4001. Simptome

ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburari neuropsihologie care afecteaza dezvoltarea intelectuala si emotionala a copiilor. Se estimeaza ca, la nivel global, 9% dintre copii sunt afectati de acest sindrom (ca raspândire, aceasta insemnand ca pot fi afectati de la 2 pana la 4 copii dintr-o clasa de 30 ). Contrar opiniei generale, ADHD nu afecteaza numai copiii de varsta scolara mica, ci şi adolescenti si adulti. Cu toate ca la unii copii simptomele dispar odata cu inaintarea in varsta, aprox. 60 % dintre ei vor prezenta deficite şi la varsta adulta. Dupa ultimele statistici s-a observat ca netratat, ADHD poate conduce la delincventa juvenila (30% dintre copiii  cu ADHD dezvolta comportamente cu risc social).

Deasemenea, s-a mai observat ca Deficitul de Atentie afecteaza mai mult baietii decat fetele (rata baieti\fete fiind 4:1) si ca formele tind sa varieze in functie de sex – in timp ce la baieti predomina forma hiperactiva (deficitul de atentie cu hiperactivitate), la fete predomina forma hipoactiva (deficitul de atentie cu hipoactivitate), ceea ce face ca la fete sindromul sa fie mai dificil de depistat si de diagnosticat.

Diagnosticul de ADHD se pune in baza tabloulului clinic al copilului cu probleme comportamentale si de invatare, printre simpotmele vizate, numarandu-se:

  1. incapacitatea de a se concentra, chiar si la sarcinile cele mai simple (unii copii cu ADHD nu se pot concentra pe aceasi sarcina nici macar 30 de secunde);

  2. agitatie psihomotorie (fizica) excesiva;

  3. irascibilitate, impulsivitate (nervozitate accentuata);

  4. stari de reverie care predomina în detrimentul celor de concentrare, determinand o pronuntata deconectare a copilului de la realitate si de la tot ceea ce-l incojoara (copilul pare ca “viseaza cu ochii deschisi” mai tot timpul)

  5. labilitate psihica (treceri bruste de la o stare emotionala la alta);

  6. crize de opozitie;

  7. dificultati de intelegere si de invatare, chiar si a lucrurilor cele mai simple, pe care alti copii le asimileaza aproape instantaneu;

  8. dificultati de comunicare si de limbaj, ceea ce determina, cel mai adesea, si o intarziere in aparitia si dezvoltarea limbajului;

  9. dificultati de a intelege si respecta regulile;

  10. dificultati de a urmari si intretine un dialog simplu cu o persoana apropiata, dificultati in a urmari sirul unei povesti simple si de a o intelege, etc;

  11. dificultati in a planifica si executa sarcini sau proiecte simple;

  12. dificultati de relationare si interactionare, atat cu membrii familiei, cat si cu alti copii de aceeasi varsta.

Adesea, aceste probleme ale copilului pot sa devina mult mai clare pentru familie abea dupa scolarizarea copilului, atunci cand dificultaţile sale de invatare si de educare devin evidente.

Uneori ADHD, in afara intarzierilor intelectuale si de limbaj pe care le atrage dupa sine, se poate asocia si cu un diagnostic de intarziere mentala, care complica substantial dificultatile copilului si posibilitatile de tratare si recuperare.

2. Cauze

Se stie ca ontogeneza (dezvoltarea biologica a fiecarui individ, pe durata intregii sale vieti) repeta filogeneza (dezvoltarea speciei in sine, pe intreaga sa evolutie, de la momentul incipient pana in prezent). Prin urmare, si la oameni, creierul, sau, mai bine zis, fiecare dintre ariile (portiunile) sale, se dezvolta treptat, diferentiat in timp, fiecare maturandu-se (atingand potentialul maxim de evolutie) in intervale de timp diferite. Prin urmare, unele dintre ariile sale ating maturitatea mai devreme, altele, mai tarziu.

La copil, primele arii corticale care se dezvolta sunt trunchiul cerebral scortexul motor. Spre deosebire de aceste zone, cele care sunt mai recente pe scara evolutiei, precum lobul frontal, se matureaza mult mai tarziu. Cortexul preforntal, de exemplu, este ultimul care-si incheie maturizarea.

In cazul copiilor cu ADHD s-a constatat ca aceste zone (in speta cele aparute mai recent pe scara evolutiei, precum lobul frontal), se dezvolta mult mai lent. Prin urmare, si activitatea lor este sensibil dimunata la copiii cu ADHD, fata de copiii cu dezvoltare neurobiologica normala, indiferent daca sunt anagajati in sarcini cognitive, sau se afla intr-o stare de relaxare\reverie. In timpul sarcinilor cognitive, care presupun concentrare(atentie), memorare(in special memoria de lucru, implicata in memorarea informatiilor necesare realizarii unei sarcini), luarea unor deczii(de exemplu, alegerea unei solutii sau a unei strategii rezolutive) si rezolvarea de probleme, activitatea lobului frontal este inca si mai scazuta.

 Activitatea lobului frontal (prin functia sa executiva) ar rebui sa-l ajute pe copil sa fie atent la sarcinile care i se dau, sa se concentreze, sa ia decizii adecvate, sa planifice, sa invete si sa-si aminteasca ceea ce a invatat. Lobul frontal ar trebui sa-l ajute sa se comporte adecvat in situatii specifice, in functie de ceea ce a fost invatat sa faca (de felul in care a fost invatat\educat sa se comporte) sau de experientele sale anterioare. Problemele emotionale precum furia, frustrarea si iritabilitatea, care apar ca manifestari tipice in unele cazuri de ADHD, isi au cauza, cel mai probabil, in deficitele Lobului frontal.

Studiile realizate in domeniul neurologiei au evidentiat faptul ca exista anumite regiuni ale creierului care sunt afectate in mod explicit de ADHD. Fiecare dintre aceste arii corespunde unor anumite functii precise si, prin urmare, unor anumite deficite specifice ADHD. In primul rand, afectarea creierului in ADHD se poate constata din ritmul mai mic de dezvoltare si “crestere” a creierului (mai precis, a unor anumite arii corticale) la copiii cu ADHD, fata de copiii cu dezvoltare neurobiologica normala.

Una dintre aceste zone, care prezinta o intarziere semnificativa in dezvoltare, este Lobul Frontal. Functiile pe care le indeplineste lobul frontal sunt atat de importante, incat se spune ca in aceasta parte a creierului rezida esenta a tot ceea ce este tipic uman, a ceea ce ne diferentiaza, ca specie, de toate celelalte mamifere.

Importanta lobului frontal in dezvoltarea capacitatilor si abilitatilor tipic umane, precum si rolul sau in activitatile de zi cu zi, sunt atat de complexe, incat explicarea tuturor acestor functii ale sale devine o sarcina mult mai dificila decat ar putea parea la o prima vedere. Functia executiva (asociata Lobului Frontal) se refera, de fapt, la ceva cu mult mai amplu si mai important decat denumirea ei lasa de inţeles.

In realitate, nu este vorba despre o functie in sine (de exemplu, despre atentie putem spune ca este o functie), cat despre un proces în continua desfasurare, extrem de vast si de complex, el fiind in sine elementul central al continuitatii vietii psihice constiente a oricaruia dintre noi. Functia executiva este cea care da sens si coerenta experientelor vietii de zi cu zi, de la cele mai banale si rutiniere gesturi si tabieturi (de a caror existenta aproape ca nici nu mai suntem constienti), pana la cele mai complicate lucruri pe care reusim sa le gandim si sa le infaptuim de-a lungul existentei noastre.

Cand spunem ca Lobul frontal este responsabil de functia executiva, ne referim, de fapt, la  acele procese (meta)cognitive care regleaza, controleaza si gestioneaza toate celelalte procese implicate în cunoastere (gandirea, imaginatia, limbajul), dar si interacţiunile sociale. Lobul frontal gestioneaza atat procesele elaborate ale gandirii (precum cele implicate in planificare, luarea deciziilor, alegerea celor mai bune strategii, evaluarea eficientei unei solutii, pana la cele mai complexe tipuri de rationamente mentale), precum si procesele implicate in interactiunile sociale (anticiparea consecintelor unui comportament, inhibarea actiunilor sau comportamentelor dezaprobate sau devalorizate social, inhibarea impulsurilor, etc).

Prin urmare, functiile creierului afectate in mod direct prin deficitele situate la nivelul lobului frontal sunt:

- atentia,
– memoria de lucru,
– capacitatea de anticipare\ planificare,
– rezolvarea de probleme,
– rationamentele logice (inclusiv argumentarea verbala),
– flexibilitatea\operativitatea gandirii,
– comutarea de la o sarcina la alta,
– controlarea \inhibarea impulsurilor.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s