Criza afectivă de la 3 ani şi „vârsta” lui „NU”


screaming-kidMoment … apoteotic!

Varsta de 3 ani, dupa cum aţi putut observa, este un moment crucial in dezvoltarea copilului – la aceasta varsta, in cursul unei dezvoltari normale, are loc definitivarea constientizarii schemei corporale, concretizată prin recunoasterea in oglinda şi începerea asumării identităţii sexuale, prin identificarea cu părintele de acelaşi sex şi polarizarea cu părintele de sex opus. La această vârstă copilul este centrat pe cucerirea autonomiei personale, fiind în plină mişcare şi dinamism, atât fizic cât şi intelectual. El devine din ce în ce mai fascinat de puterea sa de a manipula obiecte  (şi persoane!) , de a influeinta cursul evenimentelor, de a dobândi şi stăpâni aspecte concrete ale lumii materiale. În virtutea dezvoltării eului material, copilul incepe sa foloseasca, cu din ce în ce mai mare cutezanţă, pronumele personale (eu, mine) si de posesie (a mea, al meu etc). Devenind tot mai conştient de sine, el isi poate spune integral numele si varsta şi poate comunica celorlalţi aspecte bazale legate de sine – îşi face cunoscute prefeinţele şi anipatiile, preferând ori respingând obiecte de vestimentaţie, alimente, culori, activităţi, chiar şi persoane.

Totodată, în contextul acestor transformări evolutive, apare şi prima mare criza afeciva din cursul existentei sale, caracterizata prin opozitionism, accese de independenta si folosirea excesiva a negatiei (“NU”), cand copilul invata sensul si puterea lui NU. Conceptul negaţiei, “NU”, este practic primul concept abstract pe care il invata copilul, şi el incepe sa fie utilizat inca din primul trimestru din cel de-al doilea an de viaţă (lunile 12 -15), cand copilul dobandeste o oarecare independenta prin cucerirea mersului. Folosirea lui incepe sa se intensifice însă o data cu declansarea acestei prime mari crize afective, una dintre cele mai mari dintre toate cele care-i vor marca evolutia.

Să mă îngrijorez?

child-screamingParintii nu trebuie sa se ingrijoreze in fata acestei atitudini a copilului (este o etapa de dezvoltare perfect normala), nu trebuie sa sanctioneze prea dur copilul si nici sa-l constranga. In mod normal, copilul va uza de puterea lui NU doar la nivel declarativ si parintii sunt adesea amuzati sa constate cum copilul, desi il repeta pe “nu” intr-una, continua sa faca activitatea pe care el, la nivel verbal, de fapt, o respinge. In cazul in care copilul chiar refuza sa faca un anumit lucru, este bine sa nu fie fortat sau pedepsit ci, pur si simplu sa i se atraga atentia spre altceva. Ulterior, se poate reveni la activitatea refuzata initial – de cele mai multe ori copilul nu persista in a refuza ceva anume, deoarece el nu respinge activitatile sau obiectele in sine, ci, pur si simplu, isi exrseaza si exercita “dreptul de veto”. Daca observam totusi ca el respinge in mod frecvent ceva anume, inseamna ca respectivul lucru ii creeaza realemente disconfort. Invatarea lui NU este deosebit de importanta, reprezentand un salt calitativ important la nivelul gandirii, ce se realizeaza, ca proces psihologic, prin introiectarea atitudinii adultului care, foarte adesea, ii restrictioneaza actiunile, intentiile, perimetrul de desfasurare etc.

 Cum să procedez?

Acest moment este unul destul de delicat din punct de vedere educativ si pedagogic. Copilul care este bruscat adesea, care este sanctionat, constrans si restrictionat se va transforma fie intr-un adolescent rebel, fie intr-un adolescent (si apoi, intr-un adult) lipsit de initiativa si spontaneitate, mai conformist decat este nevoie sau decat ar fi de dorit. Va avea mereu teama de a experimenta lucruri noi, de a se exprima si întotdeauna se va teme excesiv de consecinte (chiar si atunci cand acestea nu sunt iminente). Copilul mic opozitionist care este “educat” cu brutalitate de catre parinti lipsiti de simt psihologic, sufera de fapt, metaforic vorbind, un fel de operatie de amputare sau ablatiune a centrului vointei si initiativei. Constrangand peste masura copilul, limitandu-i dreptul la miscare si la actiune, nu reusim decat sa-i “ucidem” spiritul, mai degraba decat a “ucide demonii” din el.

Multi parinti au o teama reala ca aceste manifestari timpurii ale copilului – precum lipsa de subordonare sscreaming-child-31i obedienta, sunt, de fapt, semnele precoce ale unei personalitati sau ale unei firi nestapanite, rebele si deja vad in copilul lor samanta neascultarii si a razvratirii. A, si inca o sugestie: parinti, nu luati acest comportament ca pe ceva personal! Si nu il luati nici mai in serios decat este cazul! Este prematur si mult prea fortat sa afirmam, de la aceasta varsta, cum ca copilul ar fi nerespectuos, obraznic, impertinet, etc. Dreptul de a refuza este la fel de important pentru viitoarea dezovoltare armonioasa a copilului ca si atitudinea complianta fata de adulti si fata de excigentele, solicitarile acestora.

Poate va intrebati, intr-o maniera intemeiata, desigur, de ce ne-am oprit asupra acestui aspect al dezvoltarii copilului si ce legatura are el cu dezvoltarea copilului de mai târziu. Ne-am oprit asupa lui “NU” deoarece, nu numai ca este un aspect deosebit de important in devoltarea fiintei umane ca fiinta constienta, autonoma, diferita de ceilalti si dotata cu vointa si initiativa, ci si pentru ca, sub multe aspecte, aceasta etapa poate coinicide cu “nasterea oficiala” a eului biografic. Spuneam mai devreme ca eul biografic incepe sa se consolideze o data cu primele amintiri. Ei bine, primele amintiri, in general, dateaza cam de la aceasta varsta (3 – 4 ani) si este bine ca cele mai timpurii amintiri ale copilului care deja a crescut, sa nu fie unele de oprimare din partea adultilor din jurul sau.

Acum sa nu credeti ca sugerez parintilor sa îi dea copilului libertate totala, pentru ca si ea ii poate dauna in egala masura in care ii dauneaza si constrangerea. Propun doar, ca in aceasta etapa de dezvoltare sa tratam copilul cu aceeasi candoare si tandrete ca si pana acum – el este, sa nu uitam, acelasi copil care a fost si pana acum (nu ne putem imagina ca a suferit vreo mutatie sau vreo transformare spectaculoasa si dramatica si ca va dezvolta o personalitate tiranica, preschimbându-se în „micul Hitler”, doar pentru ca l-a invatat pe “nu”!). Si, in plus, nu ar fi rau ca si noi, adultii, sa invatam valentele lui “nu” – ne-am obisnuit atat de mult ca copiii sa-l invete pe “nu” la diateza pasiva (cand noi interzicem si copilul se supune), incat ne miram foarte revoltati atunci cand ei il folosesc la diateza activa!

Crizele de opoziţionism

????????????????Oricum, in aceasta etapa de dezvoltare este extrem de important cum gestionam relatia cu copilul si cum reusim totusi sa mentinem normele de comportament si interdictiile care au fost introduse pana in acest moment. Nu este o strategie fericita nici sa lasam “garda jos” si sa “dam mana libera copilului”, sa faca tot ceea ce vrea (“E copil, lasa-l!”, “Daca el nu vrea, eu ce sa-i fac?”) pentru ca, in acest fel, nu vom reusi decat sa ne lasam manipulati de catre copil si abia acum il vom transofrma intr-un mic tiran, manipulator si oportunist. Copilul care invata inca de la varstele mici ca ii poate controla pe adulti prin plans, tipat, crize – va folosi acest pattern de conduita pe tot parcursul dezvoltarii sale (pentru ca, mai repede decat va imaginati, copilul mic va invata ca manipularea este un instrument foarte puternic si, cel mai important lucru pentru el, ca este cea mai scurta cale de la dorinta la satisfacerea ei) si nu va mai renunta la el la fel de usor pe cat l-a dobandit.

jill-greenberg-crying-photoshopped-babies-end-times-10De fapt, crizele de opozitionism, cu marcante note isterice, pot deveni o reala problema si genereaza o ampla paleta de ingrijorari din partea familiei, fata de copilul deja mare care “tine la respect” pe toata lumea. In acest moment multi dintre părinţi apeleaza la serviciile unui psiholog si astfel se demareaza un amplu demers (mai degraba, travaliu!) de reeducare comportamentala a copilului, care este invatat sa-si satisfaca nevoile si dorinele intr-o maniera adecvata si dezirabila social, invata sa accepte si sa suporte amanarea satisfacerii dorintelor si mai invata ca lucrurile nu sunt mereu asa cum le dorim noi si ca, tot uneori, dorintele noastre nu pot fi indeplinite. In cazul in care familia nu poate gestiona singura aceste manifestari ale copilului si nici nu solicita asistenta psihologica (sau ea nu da rezultatele dorite) atunci este posibil, ca, peste cativa ani, sa avem in fata un adolescent şi apoi un adult dificil, cu o personalitate accentuata, in care componenta isterica sa fie elementul de baza al disfunctiei eului.

Valoarea lui „NU”

image5236979x_370x278Daca perioada lui NU a fost strabatuta si depasita cu succes, vom vedea cum copilul renunta la opozitionism si incapatanare, iar evolutia isi urmeaza, singura, cursul firesc. Copilul care l-a invatat pe NU si care a invatat ca a uza de refuz este un fapt normal si firesc, va fi mai stapan pe sine si mai autonom, va fi un copil liber şi echilibrat, adaptat si dezvoltat armonios. In plus, “NU” ajuta in mai mare masura decat ne-am inchipui multi dintre noi, la consolidarea si intarirea eului si a granitelor acestuia – folosindu-se de dreptul de a refuza, eul copilului isi delimiteaza granitele si isi stabileste nivelul de anduranta, de permeabilitate si de toleranta fata de multitudinea si vastitatea, multicolora si uneori stridenta si ametitoare a stimulilor lumii moderne. Copilul care stie sa-l spuna pe “NU” va fi mai greu de manipulat de catre ceilalti copii si de catre adultii rau-voitori, va sti cand sa opreasca lucrurile care-i dauneaza (se vor evita astfel conduite de genul “Trebuie sa mananc totul din farfurie, nu e frumos să refuzi”, sau “Trebuie sa ma duc cu tanti aceea, altfel se va supăra pe mine”, etc) si va cadea mai greu victima agresorilor straini.

crying-kid-15In schimb, copilul care nu a invatat cum sa refuze se va constitui, in scurt timp, in reprezentatul tipic al victimei, care acceptă totul doar pentru a fi si el, la randul sau, acceptat. Unii dintre noi, adulti fiind, ajungem ca abia la maturitate sa invatam sa refuzam. Copilul care nu „l-a învăţat ” încă pe „NU” va deveni ţinta manipulărilor şi a constrângerilor celorlalţi, copii sau adulţi deopotrivă, va fi uşor de şantajat şi de înduplecat în a face favoruri celorlalţi, adesea chiar în propriul dezavantaj – va ceda adesea în favoarea celorlalţi, va ierta sau va trece cu vederea comportamente insultătoare, va renunţa la porţia lui de desert în favoarea liderului îndrăzneţ, nu va riposta şi nu va reclama abuzurile sau nedreptăţile, îşi va ceda sendvişul sau jucăria preferată celui care insistă cel mai mult, etc. Cu alte cuvinte, nu va ştii când să „pună piciorul în prag”, pentru că un astfel de copil a învăţat prea bine cum să accepte limitele (regulile) impuse de ceilalţi, dar nu a învăţat deloc cum să-şi impună propriile limite şi regului. Prin urmare, el va fi cel care va respecta întotdeauna regulile în jocurile arbitrate de ceilalţi. Ca adult va fi dominat de toate figurile autoritate sau cu rol de autoritate – şeful, liderul grupului, soţul (sau, de ce nu, soţia) etc. El va fi cel care va face „pro bono” ore suplimentare la serviciu sau care va prelua sarcini în plus, care va acoperi şi îndatoririle sau turele colegilor – pe scurt, va fi tipul de „băiat bun”, pe care te poţi baza, pe al cărui umăr poţi plânge la nevoie şi care va face totdeauna servicii şi favoruri celorlalţi, dar nu din convingere, ci mai degrabă din neputinţă.

Dupa aceasta etapa a lui NU, lucrurile vor continua sa decurga in mod normal, eul biografic va acumula din ce in ce mai mult “material”, amintirile vor fi stocate in baza de date si se vor sedimenta, treptat, treptat, in ceea ce noi numim istoria de viata a individului. Bineinteles, in baza eului biografic si a istoriei de viata vor fi elaborate, destul de timpuriu, fantasmele inconstiente ale scenariilor de viata – dar aceasta este deja, o alta poveste…

 

Anne Tharesse

 

Articole inrudite:

2 gânduri despre “Criza afectivă de la 3 ani şi „vârsta” lui „NU”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s