10. Stadiul falic şi identitatea de gen


boyorgirlPana la varsta de 3 ani copilul nu este constient de diferentele dintre sexe, sau de faptul ca ar exista mai mult de unul – in ochii copilului toata lumea este la fel, iar clipa in care descopera aceasta uriasa diferenta, va constitui un moment de mare tulburare pentru el. Evident, acum ne situam in stadiul al treilea al dezvoltarii psihosexuale, si anume – stadiul falic, asociat cu complexul lui Oedip, la baietei, respectiv Electra (sau Diana) la fetite. Dupa ce a parcurs primele doua stadii – cel oral (marcat de relatia cu mama si de alaptarea la san) si cel anal (in care achizitia cea mai importanta o constituie dobandirea controlului sfincterian si debutul pentru grija fata de igiena personala), actualmente copilul experimenteaza un adevarat “soc la realitate”: “tata … nu e ca mama!”. Evident, ar fi foarte multe de spus despre problematica dezvoltarii psihosexuale si despre dinamica fiecarui stadiu in parte – dar asta ar insemna sa scriu o carte intreaga numai despre subiectul acesta, astfel incat, eludand insertiile psihanlitice pe care subiectul tratat le-ar cere, mă voi referi in continuare, pe scurt, la cateva aspecte pe care le consider mai importante pentru procesul de dezvoltare al copilului mic.

Presupunand ca primele doua stadii le-a parcurs cu bine, acum este nevoie sa dam dovada de ceva mai multa vigilenta, atentie si grija fata de preocuparile si angoasele copilului captiv in plin complex oedipian. Copilul care descopera aceasta diferenta flagranta dintre el si … o jumatate din omenire (inclusiv dintre el si unul dintre parinti – presupunand ca avem in vedere o familie functionala de heterosexuali!) poate deveni extrem de frustrat din aceasta cauza si, nu in ultima instanta, insecurizat sau chiar angoasat. La baietei complexul lui Oedip se va asocia in scurt timp cu ceea ce in limbaj psihanalitic numim complexul castrarii – angoasa pierderii acelui unic element care face diferenta neta dintre el si … mama. Desi este poate greu de crezut aceasta “poveste”, mai ales pentru cei ce provin din afara mediului psihologic, realitatea fenomenului poate fi probata prin visele (uneori foarte elocvente, în care copilul experimentează la nivel oniric pierderea membrului viril), fricile sau intrebarile adresate de catre copii parintilor („Scufița Roșie are cocoșel?” – caz real). Acum câțiva ani, de exemplu, am asistat la o situație în care un băiețel de 4 ani a dezbrăcat o păpușă, apoi a început să o bată. L-am întrebat de ce bate păpușa și mi-a răspuns că nu e „bună”, că e „stricată”. Apoi m-a lămurit, desfăcând picioarele păpușii si arătîndu-mi „golul” de acolo! Aceste frici se datoreaza unor fantasme inconstiente, in care fetitele au fost deposedate de membrul viril, ca un fel de pedeapsa pentru o culpa necunoscuta si, prin urmare, acelasi lucru li se poate intampla si lor (in alte carti de specialitate care trateaza mult mai detaliat acest amplu si delicat subiect, veti gasi relatari ale unor copii aflati in aceasta etapa de dezvoltare si care povestesc cum au visat deposedarea, amputarea sau, altfel spus, castrarea).

Tot in aceasta perioada vom putea observa activarea interesului lor fata de organele sexuale proprii sau ale celorlati (tendinta de a “trage” cu ochiul) si bombardamentul de intrebari pe aceasta tema. Este bine sa raspundem copilului cu seriozitate (seriozitate, nu fermitate! – nu e momentul sa-l “punem la punct” – copilul nu e impertinent, ci doar .. interesat de realitatea lumii in care traieste) si blandete, in termeni cat mai apropiati de realitate – tinand cont, bineinteles de nivelul sau de intelegere si de realitatile care-i pot fi deconspirate in acest moment al existentei sale.

Acum pot apărea și întrebări legate de misterul creatiei – cum vin copiii pe lume. Nu este indicat sa “poluam” mintea copilului cu mituri si povesti pe aceasta tema (mitul berzei nu e chiar cea mai bună variantă de elucidare a misterului!)– realitatea este cea mai buna pilda care-i poate fi oferita copilului in legatura cu acest subiect. Copilului i se poate spune, de exemplu, ca, uneori, atunci cand doi oameni se iubesc atat mult cat se iubesc mami si tati, la un moment dat va aparea un copilas; el va sta in burtica mamicii 9 luni, asa cum a stat si el, la randul sau, apoi va iesi din burtica si el va avea un fratior sau o surioara cu care sa se joace. In cazul in care intr-adevar se va intampla sa mai apara un fratior (sau o suriara) vom mai avea de facut fata unui complex – complexul lui Cain¸ dar despre acesta – intr-o editie viitoare.

Complexul Electra, la fetite, nu e marcat de la fel de multe angoase, desi preocuparile vor exista si vor fi la fel de intense ca si la baietei. Ca aspect mai deosebit, ce poate fi constatat la fetite in acest stadiu, putem mentiona grija si preocuparea pe care incep ele sa le acorde aspectului exterior, vestimentatiei, poavazarii si impodobirii propriului corp – cel mai adesea cu rochiile de seara, pantofii, rujul, geanta si acareturile mamei! (ca o compensare, probabil, a acelei deposedari originare, ale carei consecinte le vor suporta mai tarziu, sub forma parerilor depreciative ce vor parveni asupra lor din partea unui anumit segment ale tagmei masculine, sub forma misoginismului, sua chiar din partea unor femei, sub forma msandriei). Este important acum, pentru actuala fetita si viitoarea femeie, sa fie admirata si apreciata pentru incercarile ei de a fi mai frumoasa – deprecierile, blamarea sau dezinteresul acordate in acest moment (mai ales din partea tatalui!) erosului orgolios si entuziast al micului copil, pot sadi samanta ulterioarelor tare si hibe din structura imaginii de sine: viitoarele complexe din adolescenta si tinerete, legate de fizic si de aspectul exterior in general, de gratia si gingasia ei ca reprezentanta a sexului frumos.

Acest stadiu al complexului oedipian se intinde aproximativ in intervalul 3- 6 ani, dupa care, daca el a fost depasit, se intra in stadiul de latenta, care va dura pana la inceputul perioadei preadolescentine, unde debutul pubertatii va marca trecerea catre ultimul stadiu al devoltarii psihosexuale – stadiul genital.

Trecerea prin si depasirea fiecaruia dintre aceste stadii de dezvoltare psihosexuala (oral, anal, falic, de latenta si genital), dar cu accentul pus pe primele trei dintre ele, este extrem de importantă pentru dezvoltarea identitatii de sine, in special a identitatii de gen si a asumarii, in perioada adulta, a identitatii de rol-sex. Dintre aceste stadii, cel mai problematic este insa cel falic, deoarece nedepasirea complexului oedipian, in care copilul poate ramane “prins” pana la varsta adulta, genereaza si intretine o serie de conduite si atitudini nepotrivite sau problemtice, pentru sine ori pentru altii. De exemplu, misoginismul și misandira pot fi asociate cu nerezolvarea complexului oedipian, explicandu-l prin mecanismul de mentinere si perpetuare, pana la varsta adulta, a invidiei infantile a baietelului asupra fetitelor care, deposedate fiind deja, in fantasma originara a umanitatii, de simbolul potentei, acum sunt aparate prin a nu mai avea ce pierde.  Desigur, reminiscentele unui complex oedipian rebel si nerezolvat se pot ramifica pana in sfera problemelor de dinamica sexuala (impotenta, ejaculare precoce, frigiditate, vaginism). Riscul nerezolvarii complexului oedipian apare, in special, in familiile in care educarea copilului mic se face neadecvat, lipsit de finete, intelegere si sensibilitate si, firesc, lipsit de responsabilitate.

Copilul care a fost pedepsit prea aspru in aceasta perioada a dezvoltarii sale pentru interesul acordat sexualitatii, care a fost speriat cu mituri sau elucubratii fantasmagorice ale adultilor (de genul: “daca nu esti cuminte, o sa-ti cada” – se intampla si asa ceva, credeti-mă!), amenintat (“daca mai faci asa ceva tati/mai te paraseste/nu te mai iubeste”, etc), sau care a fost pus in situatii penibile ori umilitare aducand atingere acestui segment (dezbracat in public sau parat in public pentru comportamente considerate “nesanatoase”, ori rusinoase, etc), in tinerete si la varsta adulta poate dezvolta complexe de inferioritate, angoase, sentimente de culpabilitate, disfunctii sexuale. In cazurile patologice pot aparea comportamentele sexuale aberante sau antisociale (pedofilia, gerontofilia – exista autori care leaga aceste anomalii ale preferintelor si comportamentului sexual de patologia oedipiana).

Mult mai periculoase sunt traumele sexuale suferite in aceasta perioada (orice forma de abuz sexual, de la molestare pana la viol, mai cu seama abuzul incestual) sau expunerea copilului la conduitele si manifestarile sexuale ale adultilor, care, din motive, in general materiale, sau din neglijenta, convietuiesc in acceesi incapere cu copilul, lasand … viata sa-si urmeze cursul firesc. Adeseori parintii mizeaza pe principiul “lasa-l ca e mic si nu intelege l hai ca a adormit”! Ceea ce pe parinti i-ar soca, probabil, sa afle este faptul ca copilul, intr-adevar, nu intelege, dar percepe si interpreteaza deformat, iar un act sexual intre parintii sai, surprins decatre copilul, care de fapt nu a adormit ori s-a trezit intre timp, este vazut ca un act de agresiune teribila a tatalui asupra mamei. Oricât v-ar srprinde, sau v-ar amuza (deși aici nu este loc de amuzament), copilull interpreteaza dinamica fixica a părinților cu un act de agresiune asupra mamei, traducând acel moment de pasiune intr-unul de maxima suferință din partea mamei. Un astfel de eveniment, daca are loc, va perturba si mai mult dinamica, oricum complicata, a complexului oedipian si-l va situa pe tata, in ochii copilului, pe pozitia de agresor, de tortionar cu care acesta nu va dori sa se identifice mai tarziu.

Trebuie, in acest context, mentionat si faptul ca in intervalul 3 – 6 ani (stadiul falic), daca totul decurge normal si firesc, identitatea de gen se realizeaza prin identificarea cu parintele de acelasi gen si prin polarizarea cu parintele de sex opus, iar perturbari ale identitatii de gen pot conduce, mai tarziu, fie la neasumarea pasiva a identitatii de sex-rol, fie la homosexualitate, trans-sexualitate, travestism.

O data cu dobandirea schemei corporale, copilul va dabandi si majoritatea abilitatilor de autoservire si independenta – el va reusi, mai mult sau mai putin corect, sa manance singur, sa se imbrace si sa se dezbrace (la inceput cu ajutor), sa se incalte/descalte, va fi din ce in ce mai constient si mai preocupat de starea de igiena personala, va incepe sa aiba preferinte vestimentare. Tot ca urmare a acestei noi achizitii, el va fi mai receptiv la diferentele dintre sexe, va incepe sa imite, sa copieze comportamentul specific adultilor de acelasi sex cu el, jocurile vor incepe sa se diferentieze, formandu-se preferintele pentru jocurile specifice genului (baietii isi vor imita bunicii sau tatii, in manuirea uneltelor, a masinilor, jucandu-se de-a reparatul, condusul, etc, iar fetitele isi vor imita mamicile sau bunicile, jucandu-se de-a gatitul, plimbatul papusii, etc.

Anne Tharesse

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s