discriminarea vizuala

Discriminarea vizuală


1. Discriminarea vizuală – este abilitatea care ne permite, pe de o parte, să facem diferenţa între toate obiectele din jurul nostru şi atributele lor şi, pe de altă parte să percepem şi diferenţele mai subtile  dintre structurile similare. În baza ei putem să discriminăm între culori, forme, mărimi, poziţii spaţiale, distanţe. În plus, ea mai stă şi la baza altor abilităţi şi funcţii de procesare intelectuală precum capacitatea de a potrivi, sorta, compara, de a spune ce este “la fel” şi ce este “diferit”, ce “se potriveşte” şi ce nu “se potriveşte” într-un grup de obiecte.

Abilitatea de discriminare vizuală presupune şi ea mai multe componente: (1) disciminarea culorilor, (2) discriminarea formelor, (3) disciminarea mărimii, (4) disciminarea unghiurilor şi a configuraţiilor, (5) discriminarea semnelor şi simbolurilor grafice, precum cifrele, numerele şi semnele de punctuaţie. Capacitatea de a discrimina între forme, culori, configuraţii şi simboluri se dezvoltă treptat, de la concret la abstract, astfel:

  • la început (până la vârsta de 3 ani), copiii vor opera diferenţele dintre formele şi proprietăţile obiectelor concrete  precum diferenţa dintre un măr şi o pară;

  • apoi, pe la 3 ani, vor începe să opereze discriminări la un nivel mai abstract, precum procesarea diferenţelor dintre forme geometrice – prima discriminare pe care copilul  o face cu uşurinţă este cea dintre cerc şi triunghi, apoi cea dintre cerc, triunghi şi pătrat;

  • ulterior, cam în jurul vârstei de 3,5 – 4 ani, copiii pot opera diferenţe mai subtile, legate de forme, configuraţii, poziţii spaţiale şi distanţe;

  • în jurul vârstei de 4 ani copilul poate începe să înţeleagă şi să opereze diferenţele dintre simbolurile şi semnele grafice, precum cifrele şi literele.

În viaţa de zi cu zi, abilităţile de disriminare vizuală ne permit să:

  • să citim şi să scriem;

  • să facem diferenţa între nuanţele foarte apropiate, care dau “tonurile” culorilor (gri “închis” – gri “deschis”);

  • să estimăm “din privire” în care grup de obiecte sunt mai multe sau mai puţine elemente, înainte de a le număra efectiv;

  • să evaluăm mărimea ori distanţa dintre obiecte;

  • să facem diferenţa între două persoane care seamănă foarte mult;

  • să percepem ca fiind diferite structuri similare sau alcătuite din aceleaşi elemente – de exemplu, să percepem diferenţa dintre “car” şi “rac” sau dintre “17” şi “71“.

Deficienţele din aria abilităţilor de discriminare vizuală se manifestă la copii cel mai adesea sub forma deficitelor de integrare gnozică, mai ales cele de tipul disgrafiei / dislexiei (click aici) şi al discalculiei (click aici). În aceste condiţii, ei au dificultăţi în:

  1. a percepe ca fiind diferite silabe compuse din aceleaşi litere, dar dispuse în ordine diferită (exemplul “car” – “rac“) – atât în scris cât şi în citit;

  2. a percepe ca fiind diferite numerele disctincte, dar compuse din aceleaşi cifre (exemplul “71” vs “17“);

  3. a scrie şi a recunoaşte cifre ori litere scrise corect vs aceleaşi cifre sau litere scrise “în oglindă”.

În afară de aceste aspecte, ei dezvoltă dificultăţi şi în alte domenii şi aspecte, precum:

  1. dificultăţi în a se orienta în spaţiu şi în a înţelege relaţiile spaţiale;

  2. dificultăţi în a copia (orice, inclusiv de pe tablă, la şcoală);

  3. dificultăţi în a înţelege şi folosi limbajul comparativ şi conceptele cantitative (mai mare/mai mic, mai lung/mai scurt etc);

  4. înţelegerea conceptelor matematice abstracte, precum cele de fomă, relaţii spaţiale, unităţi de măsură;

  5. dificultăţi în înţelegerea (şi rezolvarea) argumentelor şi sarcinilor adresate inteligenţei non-verbale şi gândirii algortimice (de tipul patternurilor – matrici aflate într-o relaţie de succesiune generativă).

Cum îmi dau seama dacă copilul meu întâmpină astfel de dificultăţi?

  • dacă copilul dvs întâmpină oricare dintre dificultăţile de mai sus, acesta este un semn că trebuie să investigaţi mai mult;

  • cu cât el are mai multe dintre dificultăţile listate mai sus (sau altele, similare cu acestea), cu atât probabilitatea ca el să aibă o disfuncţie (în perimetrul percepţiei vizuale, sau al altei arii de procesare cognitivă) este mai mare.

Ce pot să fac?

  • de exemplu, puteţi începe să rezolvaţi împreună cu copilul dvs o parte dintre materialele (fişele şi exerciţiile) puse la dispoziţie pe site, pentru a vă lămuri dacă el are într-adevăr dificultăţi şi, dacă da, atunci în ce zonă se manifestă cu predilecţie;

  • dacă suspiciunile dvs cresc, atunci contactaţi un specialist;

  • dacă totul este în regulă, le puteţi folosi doar pentru a-i antrena şi dezvolta abilităţile.

Ce metode să folosesc?

  1. jocuri de tipul incastrului, în care copilul trebuie să introducă forme prin spaţii decupate (vizează capacitatea de procesare a formelor, unghiurilor şi configuraţiilor); urmăriţi în ce măsură copilul dvs procesează sarcina sau o rezolvă prin strategii de tipul “încedrcare – eroare / încercare – reuşită” (sau, altfel spus, “pe nimerite”);

  2. orice fel de jocuri în care el trebuie să realizeze potriviri, în funcţie de diferite criterii – culoare, formă, mărime; în acest sens puteţi apela la jocurile de tip “puzzle – incastru”, în care piesele se aşează în funcţie de spaţiile incastrate în planşetă, precum şi la jocurile/cărticelele cu magneţi (în care copilul trebuie să suprapună piesele magnetice peste nişte forme predefinite);

  3. jocuri de tipul “potriveşte cu umbra” – copilul trebuie să potrivească un obiect sau o imagine cu umbra sau siluata sa; apar sub forma grafică, în fişe ori în jocurile cu magneţi;

  4. jocuri în care trebuie să relizeze un model prin imitaţie – fie prin a copia un desen, fie prin a reproduce din cuburi din lemn sau alte piese un model aflat în faţa lui (tot din cuburi sau dintr-o poză clară);

  5. jocuri de “completare” – în care trebuie fie să găsească piesele lipsă, fie să completeze un desen;

  6. ghiceşte ce este” sau “reuneşte părţile” – copilul trebuie să ghicească ce obiect îi arătaţi, atunci când el este parţial acoperit sau când îi arătaţi doar o parte din poza obiectului; îi puteţi da astfel o serie de poze tăiate în două, iar el să reunească părţile;

  7. potrivire obiect – imagine – îi puneţi pe masă un obiect şi mai multe poze (preferabil 3 – 4), dintre care numai una este o copie fidelă a obiectului prezentat;

  8. coloratul simetric” – îi prezentaţi copilului nişte modele colorate în diferite combinaţii, şi il rugaţi să coloreze identic varianta alb – negru a aceloraşi modele;

  9. imitaţia grafică – copilul trebuie să realizeze, prin imitaţie (copiere) sau după exemplu, modele grafice;

  10. recunoaşterea patternurilor sau a matricilor – recunoaşterea structurii care se repetă sau a strcturii date ca exemplu, în mijlocul unor alte structuri similare.

Un articol scris de Anne Tharesse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s