Dezvoltarea eului material la copil: “Eu am”


Eul material se constituie ca simt al posesiunii si se dezvolta pe masura ce copilului i se dau in grija, in folosire sau spre pastrare diferite obiecte – fie ele de uz personal, cum ar fi cele destinate mentienrii igienei personale (periuta lui de dinti si paharul pentru spalat pe dinti, sapunul lui, prosopul, pieptanul, bolul sau de supa, cana, etc) ori obiectele de vestimentatie, fie jucarii sau alte cadouri, precum si obiectele de artizanat cu care isi decoreaza spatiul personal, populandu-si universul magic al copilariei, proiectat din fantasmă in realitatea vietii cotidiene prin talismane, amulete, personaje mitice, tablouri, etc. Cu cat copilul va poseda mai multe obiecte, cu atat mai mult i se va dezvolta simtul posesiunii si va invata mai repede si mai usor sa foloseasca, adecvat si cu sens, proumele de posesie (meu, mea, al meu, a mea, ai mei, ale mele). Folosirea pronumelor de posesie este un moment foarte important, deoarece implica deja un salt calitativ in dezvoltarea constiintei de sine, a constientizarii propriei persoane, a drepturilor si puterii copilului de a manipula si detine sub control aspecte ale vietii obiectuale, materiale. Dezvoltarea eului material este de o importanta fundamentala in dezvoltazrea psihologica a unui copil, deoarece influienteaza si determina o serie de alte procese, printre care delimitarea dintre el si ceilalti, care, intr-un stadiu preliminar se realizeaza empiric si arbitrar prin diatezele lui “a avea” – “eu am jucariile astea, tu le ai pe astea”, “astea sunt ale mele!”, “eu sunt al lui mama si al lui tata”, “aici e casa mea”, etc. In plus, faptul de “a avea” ii da copilului si un sentiment de confort si securitate, deoarece invata ce inseamna a avea control asupra a ceva si, in acelasi tmp, aceste experiente timpurii ale posesiunii vor pune bazele unei tipologii responsabile sau iresponsabile, altruiste sau avare, dezinteresate sau echilibrate, moderate sau calice, etc. Copilul care poseda lucruri si care are certitudinea si siguranta ca acestea nu ii vor fi luate inapoi, nu va tanji, in mod normal, la lucrurile altui copil, nu va fi parazitat de sentimente de invidie, urmate, in mod inevitabil de sentimente de culpabilitate si procese de constiinta, nu se va simti inferior in fata altor copii, nu va fi calic sau extrem de pofticios, nu va ravni mereu la toate lucrurile pe care nu le are.

La consolidarea eului material mai contribuie si spatiul personal al copilului – iata de ce este important pentru copil sa aiba, cat mai devreme posibil, patutul lui, camera lui cu lucrurile lui, asezate intr-un spatiu distinct si nu amestecate cu lucrurile mamei sau ale tatalui. Aceasta departajare ajuta la “taierea” definitiva, din punct de vedere psihologic, a cordonului ombilical dintre copil si parinti (in special dintre copil si mama). Acest aspect este deosebit de important si echivaleaza ca importanţă cu dezvoltarea schemei corporale. Ambele aceste aspecte – dezvoltarea schemei corporale (adica diferentierea dintre mine si ceilalti) si departajarea spatiului personal (adica diferentierea dintre al meu si al celorlalti) contribuie in mod fundamental la dezvoltarea autonomiei personale si la evitarea dezvoltarii ulterioare a unei personalitati dependente. Toate aceste lucruri se traduc, la nivel psihologic, printr-un proces de “intarcare”, care desparte copilul, mai intai fiziologic, de uterul mamei, si apoi psihologic, de sanul mamei, facandu-l sa inteleaga ca ei (mama si copilul) sunt mai multi (evident, doi!) si ca sunt diferiti (la nastere si in perioada imediat urmatoare, care se incheie, ca interval de dezvoltare, o data cu intarcarea, copilul nu detine constiinta propriului corp, nu are o reprezentare asupra acestuia si nu face diferenta dintre el si mama, ca si cum ei ar constitui un singur organism, ce fuzioneaza intr-un echitabil proces de simbioza). Mamele care amana intarcarea si care alapteaza copilul foarte mult (mai mult de 15, 16 luni, existand cazuri in care alaptarea la san dureaza chiar si 2 – 3 ani), dincolo de a intra in analiza aspectelor particulare de dinamica psihologica (ar insemna sa ne abatem prea mult de la subiectul nostru), incurajeaza alunecarea copilului catre o personalitate dependenta (de ceilalti) sau toxico-depenenta, pentru care viciile orale (abuzul de substante) si pervertirea Erosului pot deveni aspecte constante ale existentei cotidiene.

Mergand acum la cealalata extrema, copilul care va fi intarcat prea repede, sau nu va fi alaptat la san, va dezvolta de timpuriu o puternica dinamica a abandonului, va fi un copil anxios si dependent care, in copilaria mica se va ascunde mereu dupa “fusta mamei” si va plange adesea, iar apoi nu va vrea sa stea singur la gradinta ori la scoala, unde se va obisnui greu fara prezenta parintilor, si, probabil, va somatiza frecvent (in special prin afectiuni legate de procesele digestive).

In mod analog sunt la fel de daunatoare comportamentele dezechilibrate, nearmonizate ale mamei sau ale parintilor in ceea ce priveste comportamentul alimentar, de hranire sau nutritie a copilului. Hrana oferita in mod neadecvat, prea rar si la ore haotice (permitand ca copilul sa se deprinda cu frecvente stari de frustrare, de disconfort si angoasa generate de lipsa hranei si a caldurii materne), la fel ca si hrana oferita prea des, in mod nediscriminativ, fara a testa daca copilului ii este foame, sau hrana oferita in mod abuziv (cand copilul nu doreste sau o hrana care nu ii place) pot genera, la copilul care se dezvolta si creste, stari de angoasa si nesiguranta, uneori calicie (la copilul privat), stari de rebeliune si razvratire, refuz si opozitionism, un foarte accentuat simt al intimitatii personale si hipersensibilitate la intruziune (la copilul fortat), precum si, in unele cazuri, preferinte alimentare usor atipice, tabieturi legate de mancare, reactii adverse la diferite alimente (uneori tocmai la lapte!), somatizari frecvente in registrul tulburarilor gastrice de digestie si absorbtie a substantelor (indigestii, eruptii cutanate, asociate sau nu cu cazurile de exces alimentar), sau chiar tulburari ale comportamentului alimentar (anorexii, bulimii).

In concluzie, daca avem grija sa cladim un eu material armonios si echilibrat, ajutam la dezvoltarea unei tipologii caracteriale dezirabile atat din punct de vedere social, cat si din punctul de vedere al binelui personal (responsabilitate, grija si atentie fata de lucruri, generozitate, etc). Bineinteles, la polul opus se afla situatiile in care copilului i se dau inspre posesie mai multe lucruri decat poate el gestiona la varsta sa – in acest caz apare riscul unor atitudini de dezinteres, neglijenta, delasare (lucrurile sunt adesea pierdute, stricate si deteriorate, aruncate si uitate prin diferite cotloane ale locuintei, etc).

La varsta adulta eul material este constituit din toate bunurile aflate in posesia persoanei, toata “zestrea” materiala care-o defineste si cu care se identifica avutul sau – locuinta, masina, obiectele de uz comun, venitul financiar, etc. În momentul în care îşi cucereşte independenţa financiară, adultul care in copilarie a fost privat, prin lipsa materială, dar mai ales prin restricţie, există foarte mari şanse să dezvolte tendinţe marcate de avariţie, teama de pierdere a avutului, nevoia de a aduna cît mai mult si de a ocupa un loc în societate etalonat dupa criterii financiare. Adultul risipitor este, în general, cel care în perioada copilăriei a primit în posesie, în mod nediscriminativ, cât mai multe lucruri, care nu a suferit niciodata în urma pierderii unui lucru drag, fiindcă imediat era înlocuit de un altul, etc. Adultul echilibrat este cel caruia, in perioada copilariei, i s-au dat inspre posesie lucruri într-o maniera dozată şi echilibrată. În ultimă instanţă, adultul altruist este cel care a fost învăţat, pe când era copil, că “a da” este la fel de firesc ca şi “a primi”.

Anne Tharesse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s