DIZARTRIA

Dizartria


DIZARTRIADizartria este o tulburare gravă de vorbire. Aşa cum arată şi denumirea ei, “articulare dificilă” (“dys” – dificil şi “arthron” – articulare) ea se caracterizează printr-o articulare a fonemelor şi a cuvintelor cu efort din partea subiectului. Vorbirea unui dizartric este specifică şi uşor de remarcat: este monotonă, mai mult sau mai puţin sacadată, cu întreruperi, uneori explozivă, alteori foarte inceată şi şoptită, cu efort mai mare sau mai mic de articulare, cu dislalie şi nazonanţă.
Deci există tulburări de articulare, de fonaţie, de rezonanţă, de fluenţă, de ritm şi de respiraţie. Se adaugă tot felul de sincenezii şi de mişcări bruşte ale corpului. Vorbirea unui dizartric este de obicei neclară, confuză. El are dorinţa de a comunica, face efort în acest sens, de aceea tabloul unui dizartric vorbind este dramatic.
Cauzele dizartriei constau în leziuni cerebrale, în disfuncţionalităţi ale căilor centrale cerebrale şi în afecţiuni ale nervilor craniului.
În funcţie de zona leziunii cerebrale, dizartria are mai multe forme:
  • Dizartria cerebeloasă – este provocată de leziuni ale cerebelului; vorbirea este neclară, fără intonaţie, monotonă, sacadată, cu disfluenţe şi cu un debit neregulat.
  • Dizartria bulbară – este provocată de leziuni ale bulbului; aceste leziuni sunt periculoase deoarece pot provoca paralizii ale limbii, ale faringelui, ale laringelui şi coardelor vocale, împiedicând astfel actul motor aticulator al vorbirii.În efortul lui de a vorbi, dizartricul face tot felul de mişcări ajutătoare, consecinţa fiind dezagreabilă: vorbirea este însoţită de mişcări faciale dizgraţioase, ca ticuri şi stâmbături. Tulburările de coordonare motorie ale aparatului fono-articulator se însoţesc şi de tulburări de respiraţie. De asemenea, există şi o pareză a deglutiţiei.
  • Dizartria pseudobulbară – este cauzată de leziunile căilor bulbare corticale. Se produc paralizii totale sau parţiale la diferite nivele ala aparatului fono-articulator, pornind de la buze şi până la coardele vocale.Actul motor-articulator în aceste condiţii este mult îngreunat, este dificil de realizat. Se obţine o vorbire neclară, cu modificări mari de ritm, fluenţă şi debit. De asemenea, sunt tulburări accentuate de rezonanţă bucală şi nazală. Vocea este slabă.
  • Dizartria corticală – este produsă de meningoencefalită, de traumatisme cranio-cerebrale şi de tulburări vasculare cerebrale. Articularea este dificlă, greoaie, ritmul este încetinit, sacadat. Există şi disfonii.
  • Dizartria subcorticală – este consecinţa leziunii căilor piramidale şi extrapiramidale. Vorbiea este afectată, dar nu atât de grav ca în formele anterioare. Există şi în acest caz tulburări de aticulare, dar mai mult sub forma dislaliei polimorfe; există tulburări de fluenţa vorbirii şi disfonii.

Toate aceste forme de dizartrii mai sunt cunoscute şi sub denumirea generală de “dizartrii paralitice“, deoarece, în toate cazurile, dizartria este însoţită de paralizii şi pareze. Dizartria se diagnostichează relativ uşor, pentru că în acest caz vorbirea are caracteristicile ei specifice. Examenul neurologic absolut obligatoriu şi examenul O.R.L. îl ajută pe logoped în stabilirea diagnosticului logopedic. Aria de întindere verbala a dizartriei este foarte mare, ea mergând de la o dislalie polimorfă cu dificultăţi de articulare – coordonare motorie, până la anartrie, adică până la imposibilitatea de a articula sunetele.

 

Un articol scris de Anne Tharesse.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s